Doi ingeri se scaldau in nori
Doua umbre paralele,doi visatori
Zambeau aruncand stele peste sufletul meu
Neclare divinitati ce le vad mereu.
Luna,jumatate dezbracata,se topea in noapte
Era atata liniste ca-i auzeam cuvintele desarte
Atatea soapte,din alta lume
Imi spuneau ca te voi iubi doar pe tine.
Milioane de amintiri printre atatea stele
Mii de chipuri dar un singur nume
Sute de vise,dar un singur cantec
Doua trupuri,dar un singur suflet.
Am inaltat atunci rugaciunile in palmele unui zeu
Sa mi te-aduca oricat I-ar fi de greu
Cu genele sa ne picteze destinele
Albastre sa ne fie clipele.
Tacerea,mi-a adus dimineata aceea verde
In care te-am regasit pe tine
Acelasi tu,aceasi eu,un suflet visator
Noi,cei rataciti in goana amintirilor...
Si m-am pierdut in bratele tale
Am uitat complet,complet de mine
Cand pentru prima data
Ti-am simtit buzele fragile..
Nu m-a sarutat nimeni
Asa cum ai facut-o tu...
Nici o imbratisare,nici o atingere
Nici un gest,nici o privire
Nu au fost vreodata mai frumoase ca ale tale...
Sufletul meu acum necuvinte ingana
Trupul inca-ti simte atingerea fina...
Iubirea..e la fel ca la inceput
Nimic nu s-a schimbat nici daca as fi vrut.
Te iubesc atat incat,
Simt stelele cum se nasc si mor in urma pasilor nostri
Palind de frumusetea unui sentiment
Destinat sa moara la sfarsitul eternitatii.
Cuvintele sunt de prisos,iubitule,
Cand pana si raiul ne deschide portile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu